MARIAJ
Pentru Zny
Astăzi
Viaţa a tras cratimă
între prezent şi mîine.
Existenţa a devenitun cuvînt compus.
***
PASTEL VIOLET
Pe ramuri grele, merii,
Pîrgul rumenit
Îl poaartă:
Şerpi încolăciţi pe-o roată,
Viermuind nelămurit
În umbra verii.
Liliacul luminos al serii
Rece a-nflorit
Pe cerul cald.
Fete-n valuri scad
Părul vălurit
Şi închinat durerii.
***
UMBRE
Tulburat în vise de un imbold concret
Tresăltat suind din umbre,
Ca o faţă albă de proclet
Cu forme stranii, falduri sumbre,
Înfăşurînd un trup diform şi gol,
Cu braţe moi, vîscoşi tentaculi,
Cerşind obol,
Cu ochii orbi, crescuţi tuberculi.
S-a răsucit, ca trupu-n somn,
Întorcîndu-se către conştientul care
A tot stăpînitor şi Domn
L-a scufundat în remuşcare.
***
CEŢURI
I
Ceţuri,
În voaluri de mireasă,
Cu perle de rouă
Pentru horbota de zori
A luminii...
Ceţuri.
Ceţuri,
În plase mărunte,
Ţesute, întreţesute,
Înfăşurînd peştii clipelor
Din iazul orelor diurne...
Ceţuri.
Ceţuri,
Din muselină şi gaz,
Gris sandre şi griş sourie,
Pentru părul înserat
Al vecerniilor...
Ceţuri.
Ceţuri
Din părere de vis
Printre arbori coloane,
Susţinînd baldachinul impudic
Al nopţii...
Ceţuri.
***
CEŢURI
II
Ceţuri,
Cortine
Între tablouri şi acte,
Între va să fie şi a fost odată,
Între acum şi niciodată.
Ceţuri.
Ceţuri,
Draperii,
Între tu şi mine.
Între ei,
Între eu şi Eu.
Ceţuri.
Ceţuri,
Patrafire
Întinse peste lumea
Ce aşteaptă cu sufletul la gură:
Apa
Pîinea,
Ultima împărtăşanie.
Ceţuri...
Pîcle...
Ceţuri...
***
CONSENS
L-au primit
Cu clopot de glasuri,
Ceasuri de ceasuriL-au pãtimit,
Cu braţe puternice,
Cu feţe cucernice,
L-au răstignit
Şi ieri
Şi azi
Şi-n fiecare zi...
***
MINUNATUL CHRYSALID
E sfîşiat de durere;
- acceptă aerul
odată cu aburii de lumină-.
De mult nu mai cade;
- îşi produce echilibrul
odată cu dorinţele-.
Începe să ştie;
- îţi clădeşte lumea
odată cu făptura-.
Mîngîie trupul oferit;
- primeşte esenţa clocotului
odată cu zbuciumul-.
E independent;
- îşi crează libertatea
odatã cu labirintul-.
Vrea să aleagă.
- înoadă dilemele
cu firul Ariadnei-
..................................................
Îşi aminteşte totul;
- străpunge trupul şi iese
odatã cu sufletul-.
***
APEL ÎN CONTRAST
Nu asculta!
Nu asculta mereu
Gongul ce bate
La Porţile Dorului.
Crede!
Crede mereu
Preotul ce plînge
Pe Altarele Milei.
Nu lăuda!
Nu lăuda din greu
Tiranul ce urlă
Din Turnul Cruzimii.
Miluieşte!
Miluieşte mereu
Solul ce spera
În Iatacul conştiinţei.
Nu primi!
Nu primi mereu
Cerşetorul
De pe Podul Dorinţei.
Urmează!
Urmează mereu
Aprodul ce strigă
În Aula Minţii.
***
SUFLETELE PĂMÂNTULUI
Soarele răsare pe reavăn întins
Şi mogîldeţe cu palme crăpate
Sapă pe-un întreg necuprins
Ce promite belşugul pîinilor coapte.
Soarele arde nămezii în toi,
În palmele vechi ceapa se crapă,
Oul, ardeiul, un bob usturoi:
Iacă masa întinsă, pe-o coadă de sapă.
Soarele coboară spre roşu amurg
Şi între ţarini, pe drumuri bătute,
Sunt şiruri rare de oameni ce curg
Spre case, cu şalele rupte.
Soarele s-a dus şi e seară;
În maşini răsuna vătrai
Şi lumina de gaz e amară
Pe o viaţă zbătută într-un ciur de mălai.
***
BĂTRÎNII
Stau şi privesc resemnaţi
Cu palma şi cîrpa la gură,
Cu ochi-n orbite-nfundaţi
Sunt fără veselie sau ură.
Trimcjoiro mpdirpase.iscate.
Şi-au văzut crengile duse de vînt;
Copii lor ce sunt atît de departe,
Înrădăcinaţi la Oraş, fără pămînt.
Dar pămîntul? Pămîntul??
Apărat, poate cîndva, de alţii cu spada,
Pentru ei e mormîntul
Acum că le-a rămas orfană ograda.
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu